sub plapuma…
Ma uit la film, jos in sufragerie…mama langa mine, i-e somn. Urc sus sa termin vizionarea in camera mea… Constantine, o sa-mi fie un pic frica, am sa vad o comedie romantica dupa…
Mi-e frig, iau plapuma pe mine si ma asez in fata monitorului, n-am mai facut asa ceva de cand cineva imi spunea povesti… N-a trecut mult dar parca e o vesnicie…nopti pline de vise, continuarea povestilor scrise, inventate, nemuritoare…o vesnicie, o vesnicie de cand n-am mai visat, nu mi-am mai dorit… nu mai vreau, nu mai am rabdare, am reusit sa alung amintirea si dorul…insa el a ramas definitiv, ca un tatuaj…e langa ceilalti inca un fir pe panza mea…
apropò… o sa-mi tatuez o vaduva neagra pe gat, de fapt pe ceafa…
cineva mi-a zis in seara asta ca mi se potriveste (vaduvaneagra)…si eu i-am zis ”da, acum da…”
la jumatatea filmului…
excuse me boss, you have a text message “gio, dormi?”
nu dorm, cum naiba sa dorm, nu e nici macar ora 12….
raspund cand telefonul nici nu apuca sa sune, Eminemul… am uitat sa-i aduc aminte de tatuaj…trebuie sa ma duca sa-l fac… si-a uitat cerceii la mine, nu-i nimic, sambata vine sa-mi zideasca nu stiu ce geam…s-a pus de acord cu mama…au zis si ceva de ana cu manole si ca daca nu sta geamul acolo eu as fi o varianta buna… mda…
mi-a zis ca nu e buna plapuma sa tina de frig..trebuie cineva sa ma incalzeasca…
i-am zis ca nu vreau…m-am calugait, stie bine…a mai zis ceva dar nu am auzit decat “curand ne mutam la casa noastra toti trei…stii tu…” nu cred pana nu vad…
“spune-i sa nu ne mai ameteasca cu nehotararea ei, daca vine sa faca o surpriza si gata… e binevenita, dar sa nu ne mai duca cu presul….”
ea citeste, deci i-am spus.
ora unu fix….ma iubeste…
Dumnezeu ma iubeste, cine altcineva ar putea decat el…
termin de vazut filmul, nu stiu daca sa-l mai vad si pe celalalt, nu mi-e asa de frica…
totusi e tarziu…si mi-e frig, dar casa e veche, vantul bate si aud tot felul de zgomote….
cred ca mai bine il vad.
septembrie 24, 2008 la 10:38 pm
“n-am vrut sa dau de voi ,caci stiam ca o sa-mi para rau…daca nu v-as fi aflat nu v-as fi dus dorul si nici nu as fi suferit…dar mai apoi ma contrazic , si-mi spun :ce trista ar fi fost viata mea de nu v-as fi intalnit.” p.s. va iubesc mereu
septembrie 26, 2008 la 6:06 pm
si eu.
septembrie 26, 2008 la 6:13 pm
“si eu” e “dubios” Iulian…
si eu sub plapuma, si eu nu mai visez, si eu nu dorm…si eu o vaduva neagra…
si eu….
e dubios
septembrie 26, 2008 la 9:53 pm
cateodata e bine sa lasi putin loc pentru dubiosenie. sau dubiositate.
septembrie 26, 2008 la 11:36 pm
cateodata cuvintele sunt periculoase, mai ales daca exprima dubii in ele..
septembrie 27, 2008 la 11:54 am
fara dubii viata mea ar fi putin mai searbada. asa macar imi amintesc din cand in cand ca traiesc si ca mai am mult pana sa pot spune ca totul este “bine”. asa ca, da, si eu. chiar daca e periculos.
septembrie 27, 2008 la 12:22 pm
in “si eu” nu se afla dubiile tale…cic ele pe care vrei sa lasi sa se interpreteze…
crede-ma nu insist…nu sunt prea curioasa de natura, insa uneori nu mai am rabdare pentru astfel de jocuri